Tralalalala.

Ieri am luat primul meu 3 ! La matematică , chiar. Nu ştiam dacă să mă pun pe bocit ca majoritatea persoanelor din “grupul treiarilor” sau să continui să râd în ora de română ca ultima schizofrenică. Bineînţeles , am ales varianta a doua. Comedia naibii.

Veselie , veselie , da’ şi când am ajuns acasă… Aţi avut vreodată sentimentul că părinţii voştri se pot transforma aproape imediat în Godzilla şi că n-o să existe loc în care să te ascunzi ? Nu ? Mă rog. Am fost şi eu puţin teatrală: i-am lăsat mamei un bilet şi i-am zis să mă sune după ce vine tata , când sunt ambii calmi. Fix pula. A ajuns tata primul acasă. M-a sunat. Crize pe-acolo , că vine la şcoală , că nu ştiu ce. Mai târziu , mă sună mama: haaai , treci acasă. Mă speria calmul ei , really. Vin acasă , blă-blă-luim pe-acolo de notă şi zice tata o chestie nasoală , mi se pune pata şi-mi mişc curul afară şi plec.

DA , AM PLECAT DE-ACASĂ. Nu , nu în culmea fericirii şi nici în escapade nebune de-o noapte , în care mergeam tiptil şi încercam să nu mă audă ai mei. Departe de asta , clar.

Şi aveam aşa nişte draci… voiam să dorm la frati-miu’ , da’ era la muncă şi când m-a sunat a avut un ţipăt demn de filmele de groază gen “Ai făcut ce?! ‘Tu-ţi paştele tău!” – da. Sec. Deci , mi-am sunat o prietenă , m-am descărcat pe săraca fată şi ne-am plimbat până pe la 9. M-a luat să dorm la ea , dar bineînţeles că ai mei m-au sunat îngrijoraţi şi cu nişte voci de pisicuţe , să mă întorc acasă , că s-au calmat şi etc etc etc. De ce m-am întors ? Voiam ciocolată cu alune. Pentru că mă calmasem şi-am zis să fac pace. Clar. N-am vorbit cu ei toată seara , de dimineaţa ce le-am mai trântit aşa , o vorbă-două. Să se înveţe minte să nu mai zbiere la mine.

Auzi , parcă ar fi vina mea că nu mi-am făcut tema cre’că a treia oară anu’ ăsta , pentru că nu ştiam în morţii mă-sii de ea , şi mi-a dat ăla 3. Să te calce maşina şi să rămâi paralizat.

De ce mă lamentez ? C-am stat un weekend întreg să-nvăţ ca să iau 10 în teză să-mi iasă media (şi l-am luat) şi el îmi pune 3 la câteva zile după. Mersi frumos , nenea. Pupa-m-ai în…

Şi totuşi… AM LUAT PRIMUL MEU 3 ! Bumtzi bumtzi bumtzi.

NU , N-AM AVUT NOTĂ MAI MICĂ DE 7. ŞI ĂLA UNUL SINGUR…

1 anişor .

Nu pot să cred c-am uitat ceva ce mie-mi pare cât de cât important. A trecut un an de când îmi aştern gândurile şi frustrările pe paginile astea , un an de când am cunoscut persoane minunate şi un an de când am bloguleţul.

De fapt , pe 21 mai s-a făcut un an. Dar… am uitat. :”>

 

La mulţi ani , blog mic ! :3

Sunt atât de multe lucruri de spus , încât mă pierd printre ele.

Sunt atâtea fapte rămase de făcut , încât nu ştiu cu care să încep.

Sunt atâtea vorbe nespuse , încât le aud ecoul din ce în ce mai des şi din ce în ce mai tare.

Au rămas atâtea amintiri , că nu mai e loc de altele , dar ele se tot suprapun şi-mi fut capul ca după o beţie nocturnă , când te rogi s-ajungi acasă întreg.

Au rămas atâtea pete pe suflet şi poate chiar pe corp , încă nu găsesc soluţia suficient de tare care să mă scape de ele. Nu totul se şterge cu un burete.

Au rămas atâtea cuvinte pe care n-o să le uit , încât mi-aş putea scrie cartea doar din memorii. Ca prima dată.

Ar fi fost atât de frumos să existe ceva de care să mă agăţ şi să fiu sigură că n-o să cadă odată cu mine în momentele grele , ci o să mă cuprindă la rândul său şi n-o să-mi dea drumul.

Ar fi fost atât de bine să fie linişte. Deşi nu trăiesc fără muzică , acum vreau linişte. E prea mult , se învârt toate în mintea mea ca într-o intersecţie aglomerată.

Şi ar fi fost atât de bine să nu existe postul ăsta , pentru că ar fi existat un zâmbet…

 

Dar nimic nu e şi nimic nu-mi mai e de folos. Pentru ce ? Tot nimicul rămâne.

A doua zi , aproape noapte , fără tine. Ştiu , pare puţin , dar mie-mi par ale naibii de lungi clipele. Cât iubeam noaptea , acum parcă-i port şi-un mic dispreţ. N-avea de ce să ne ia minţile şi să ne facă asta.

Dar asta e, şi eu şi ea rănim ce iubim. Noaptea ies vânătorii după prăzi . Păcat că vânătorul ăla a prădat doar bunătatea din căprioară.

Aşa că … să curgă ura :*

Cu ce mă ajută pe mine 2 zile fericite , când în final stric totul ? Cu nimic. Nu mă ajută nici scuzele când greşesc , pentru că faptele n-ar avea deloc efect de la distanţă.

Cu ce mă ajută să iau note bune , când până la urmă , tot n-am s-ajung nimic în viaţă ? O să ajung o cisternă , singură şi dependentă de ciocolată.

Cu ce mă ajută un prieten dacă nu e real nici fără photoshop în poze ? Am nevoie de un suflet , nu de-o vorbă. Şi totuşi , uite cum îndepărtez şi sufletele.

Cu ce mă ajută pe mine un chip drăguţ dacă nu-l văd de lacrimi ? Îmi arată doar prostia din mine.

 

Las-o aşa…

Zace, zace, zace…

Hei, nu aici ca-i lume multa

Dar lumea uita“, imi spuneai

O lasai muta cand zambeai

Si credeam ca o sa tina

Dar viata asta n-a stiut sa se abtina

La filmul asta a cazut doar o cortina

Si cea de-a doua nu stiu cat o sa mai tina..

 

________

DU-TE DRACU’ !

Fuck you.

Fază drăguţă, fază nasoala. Faza superbă, faza mega-aiurea. Faza nuştucum, fază şi mai nuştucum. Eu m-am săturat, în pula mea !

Am zis de-atâtea ori c-am terminat-o şi de atâtea ori mi-am înghiţit vorbele. Am asumat faptele amândurora , la fel şi regretele. Că tu nu ai, la dracu’ !

Dar serios că m-am săturat. Mai spuneai de mine că mă joc… Rupe-ţi-aş sufletul.

 

Partea aiurea e că te iubesc , băga-mi-aş pula.

DISPARI.

Nocturn.

Ştiţi conversaţiile alea drăguţe pe care ţi le aminteşti deşi le porţi noaptea şi eşti mort de somn?

Le ador.

Umbriţi frumosul .

O zi frumoasă e când pot să mă trezesc dimineaţa şi să dau ochi în ochi cu razele de soare. Când pot să mă întind în pat , zâmbind la luminile din partea cealaltă a ferestrei. Când căldura mă împinge de la spate şi adierea aia blândă pe care o simţim doar vara îmi ţipă în timpane “Râzi” şi apoi mă mângâie.

O zi frumoasă e plină de voi şi de râsetele voastre. Vreau să vă aud pe toţi , în cor , cum spuneţi că sunteţi fericiţi. Deşi vă găsiţi fericirea doar în nopţi albe , glume şi doze de bere , vreau s-o simţiţi. Meritaţi tot ce-i mai bun.

O zi frumoasă e când vorbesc cu tine până în zori şi râd şi plâng aproape imediat. Când simt că te iubesc şi că mă iubeşti şi tu. Rare sunt zilele astea , dar încă există. Mă iubeşti şi te iubesc. Ce frumos sună , nu ?

Păcat că astea se întâmplă doar în zilele frumoase , care-s din ce în ce mai rare. Iar ultima zi menţionată e mai mult ireală , iluzorie.

Îmi lipseşte frumuseţea. Acum doar plouă şi… atât.

Wishes .

  • Vreau un băiat care să nu-mi aducă un buchet de trandafiri când ne certăm, ci să rupă o floare de pe stradă într-o zi oarecare şi să mi-o pună în păr.
  • Vreau un băiat care să mă gâdile, să mă ciupească, să îmi pună piedică pe stradă în glumă.
  • Vreau un băiat cu caresă pot să merg în parc doar pentru a sta pe o bancă, să meargă în parcul de distracţii şi să se dea cu mine în orice carusel, deşi lui îi este frică sau nu are chef.
  • Un băiat care să alerge cu mine prin ploaie fără să-i fie frică că-şi murdăreşte adidaşii de firmă, care să mă ţină de mână, să mă ciufulească, să mă tragă de păr în glumă, să mă muşte.
  • Vreau un băiat al cărui zâmbet să mă topească. Vreau un băiat care să mă strângă tare în braţe, care să se uite în ochii mei fără a-mi spune nimic, iar eu să înţeleg totul, care să aibă iniţiativă, să mă conducă atunci când am nevoie.
  • Vreau un băiat care să mă strângă-n brațe atunci când mă înec în lacrimi și care să mă calmeze așa cum știe mai bine, chiar dacă-i plâng în telefon.
  • Vreau un băiat care , chiar dacă e cu prietenii, să-mi trimită mesaje și să vorbească cu mine despre cele mai ciudate subiecte.
  •  Vreau un băiat care să-mi dea mesaj chiar în timp ce suntem unul lângă celălalt, care să mă oprească în mijlocul trecerii de pietoni doar că să mă sărute, să danseze cu mine oricât de prost s-ar mişca, cineva care nu mă judecă după aparenţe.
  • Vreau un băiat pupăcios şi haios, care să mă facă să plâng de la atâta râs.
  • Un băiat care să mă ducă la gară şi să se urce cu mine într-un tren la întâmplare.
  • Vreau un băiat care să arunce cu popcorn în mine când mergem la cinema, care să să fie pregătit să mă sperie când vizionăm un film horror.
  •  Vreau un băiat care îşi doreşte să mă cunoască, care îşi dă seama cât de complicată sunt.
  • Vreau un băiat care să mă recucerească în fiecare zi, care să asculte o melodie şi să se gândească la mine, care apreciază un curcubeu, care se bucură când e soare. Un băiat căruia îi place mirosul primăverii, care vede dincolo de aparenţe.
  •  Vreau un băiat care se chinuie să-mi facă clătite indiferent de cât fum ar ieşi în bucătărie.
  • Vreau un băiat care să mă ţină în braţe noaptea şi să se trezească cu o jumătate de oră mai devreme doar ca să mă vadă dormind, care să mă trezească cu un sărut, care îmi zice atunci când greşesc şi mă ajută să repar ce am stricat.
  • Vreau un băiat care să nu-mi zică “te iubesc” din prima lună doar ca să mă bage în pat, un băiat care ştie cum să mă împace atunci când sunt supărată.
  • Un băiat care ştie că sunt sensibilă şi mă ceartă când nu am grijă de mine, iar iarna se duce acasă să-mi aducă el fular şi mănuşi ca să ieşim la săniuş.
  • Un băiat care să oprească trecătorii şi să le zică cât de mult mă iubeşte.
  • Un băiat care , în ciuda faptului că ar putea să stea cu mai multe, nu o preferă pe niciuna înafară de mine. 
  • Vreau un băiat care să înţeleagă că nu îmi place să gătesc singură şi atunci când e acasă să mă ajute, cineva care mă consideră cea mai frumoasă de pe pământ, neţinând cont de defecte.
  •  Vreau un băiat care să îmi pregătească un ceai fierbinte atunci când sunt răcită, care să mă sărute fără să-i fie teamă că se molipseşte.
  • Un băiat care să-mi aducă plastelină, acuarele şi cărţi de colorat şi să ne distrăm împreună.
  • Vreau un băiat care înţelege că prietenii sunt importanţi pentru mine, că uneori simt nevoia să ies cu fetele sau cu gaşca la un suc, cineva care dă libertate atât cât să nu mă simt sufocată şi care e gelos cât să simt că ţine la mine.
  • Vreau un băiat care să înţeleagă atunci când nu am chef să ies din casă, care să vină la mine să-mi ţină companie când e urât afară, să-mi aducă ceva bun.
  • Vreau un băiat la care să ţin atât de mult încât să nu-mi pese ce maşină conduce sau cu ce tramvai mă duce acasă, pentru care să fiu în stare de orice, care să ştie că îl iubesc fără să îi zic în fiecare zi.
  • Vreau un băiat care să iubească animalele, care să mă ducă vara la piscină şi să se scufunde cu mine, cineva care să mă sărute sub apă, să mă şteargă cu prosopul.
  • Un băiat care să mă întrebe dacă vreau să fiu soţia lui şi să ne “căsătorim” neoficial.
  • Vreau un băiat care să nu se uite după altele pe stradă când e cu mine, care să ştie când să renunţe la ceva pentru mine, care să mă ducă pe stadion la meciul cu Rapid, deşi e dinamovist/stelist sau nu e microbist, care să se bucure de bucuria mea.
  • Vreau un băiat care să se înţeleagă bine cu prietenii mei, care să nu se laude cu ceea ce are, ci să se facă plăcut de ceilalţi prin ceea ce este.
  •  Un băiat care îmi facă cadouri cu valoare sentimentală şi nu de sute de lei, să intre într-un magazin când ne plimbăm şi să-mi cumpere o bomboană.
  •  Vreau un băiat care să mă alinte, un băiat care să meargă cu mine pe vârful unui munte doar pentru a vedea apusul, care vara la mare să se înghesuie într-un pat de o singură persoană doar ca să poată fi cât mai aproape de mine.
  • Un băiat care să mă poată domina, dar să nu profite de asta.
  • Vreau un băiat căruia să îi placă să călătorească, care să fie de acord să vină cu mine în cele mai trăznite locuri.
  • Vreau un băiat care să iasă cu mine în cluburi, care să mă apere de cei care se iau de mine.
  • Vreau un băiat care să mă oprească cu un sărut atunci când vorbesc mult şi aiurea.
  • Vreau un băiat care să mă surprindă mereu cu ceva.
  • Şi mai ales, vreau un băiat care să se bucure de mine şi să înţeleagă că uneori nu vreau să fiu mai mult decât un copil.
De la Liddia
Vreau băiatul meu , care să mă iubească şi pe care să pot să-l iubesc în toate modurile posibile , şi cu defecte , şi cu calităţi , pasiuni diferite sau ticuri. Pe care să-l iubesc în orice situaţie , fie că e bună sau rea. 

Pasiuni .

Ţin minte şi acum pasiunile mele de când eram mică (poate pentru că-mi plac şi acum).

Deşi nu sunt tocmai adepta telenovelelor (trăiesc zilnic propriul film lacrimogen , duh) , iubeam “Rebelde”. Cred că n-am ratat vreun episod din toată seria. Dar ce iubeam şi mai tare era trupa , cea reală. Încă le ştiu toate melodiile şi pot să le cânt fără versuri în faţă , deşi de când s-au despărţit n-am mai ascultat decât vreun an şi după gata. Azi i-am redescoperit. Ha , încă îmi plac xD .

Aveam o altă pasiune pentru hanorace. Tot ce ţinea de categoria asta , trebuia să fie al meu . Adoram hanoracele negre , gri , verzi închis sau albastre. Încă o fac . Mă simt cel mai bine într-un hanorac , eventual cu gluga pusă pe cap pentru a inspira un “Fuck off” încă de când mă vezi.

Îmi plac/plăceau pisicile. Ghemotoacele de blană foarte pufoase şi răzgâiate îmi atrăgeau mereu atenţia. Aveam o pisică , Lady , pe care o strângeam toată ziua în braţe. Am şi poze cu ea prin album , într-una eu ţinând-o în braţe doar de gât , în rest ea atârnând în jos. O chinuiam puţin , ştiu . :”>

Mi-a plăcut rap-ul de când eram mică. Şi rock-ul la fel. Încă prefer să dau din cap şi din mâini decât din cur. Şi-aşa nu le am cu dansul.

 

Sora mea are pasiunile următoare: Justin Bieber , fustiţele (bine , asta nu e chiar ceva anormal) şi băieţii. Dude , nici clasa a 3-a nu e. :| Şi-a descărcat poze pe telefon cu Justin Bieber (da , la 8 ani are telefon) şi ascultă non-stop melodiile lui. For Santa’s sake , that’s fucking disgusting. Cu fustiţele n-am nimic , sunt ok. Dar eu nu îi înţeleg neruşinarea să facă toate drăciile când e îmbrăcată în aşa ceva. E copil , bun , dar cine ar vedea-o ar zice că e needucată , ceea ce e total fals. E doar în spiritul greţos de turmă. Iar în privinţa băieţilor… juma’ de clasă o “place”. The fuck , dude ?! Dacă scumpii şi adorabilii copii de clasa a 3-a fac aşa , ce să mă aştept de la unii de vârsta mea ? Ăia deja ar face sex din prima seară. Um… my bad , deja fac asta .

 

Aşa că , voi ăştia care ziceţi că generaţia de după ’95 e una de distruşi , mâncaţi căcuţa non-stop. Generaţia de după 2000 e una varză. Pentru că văd la noi chestiile nocive şi se influenţează între ei la chestii jalnice. Ce pot să-i cer eu unui copil de clasa a 2-a care face doar ce vede ? Oricum sor’mea nu mă ascultă când încerc să-i explic , darămite o turmă întreagă. Pentru că asta sunt: o turmă (de vite şi boi, ce-i drept) care e parcă trasă la indigo.

Şi mi-e milă de generaţia asta , sincer… Dar mai milă mi-e de generaţia de după ei , pentru că părinţii lor (gen noi) vor şti toate trucurile şi chestiile pe care ei vor să le ascundă. Un moment de reculegere pentru ambele generaţii…